Danut Moldovan

Ai lupta ca sa o pastrezi sau i-ai da drumul?

Cum ar fi sa dispara o amintire in bataia vantului?

-Pana la urma si eu o sa raman o amintire pierduta printr-un sertar al gandului...

-Uite că pentru mine nu ai rămas și nu vei rămâne.

-De ce ?

-Nu am un motiv, dar m-am atașat de tine de la început și ai devenit o parte din inima mea și nu am cum să uit pe cineva important cu care am împărțit amintiri și momente memorabile.

-Eram niste copii...nu stiam noi asa multe.

-Si? copii sau nu, ai contat și contezi!

- Au trecut atatia ani, noi cand ne-am cunoscut nu stiam ce-i dragostea sau ura, nu stiam ce-i rau sau bine. Si eu am avut momente in care nu stiam ce ii cu mine, am fost dezamagit de oameni apropiati si de atunci mi-am pus un aliaj de tinichea. Sunt foarte rece si indiferent, nu raspund sentimentelor cum ar trebui...

-Nici eu nu sunt cine știe ce sentimentală, dar pentru unele persoane las puțin răcoarea iernii eterne și indiferența uraganelor deoparte. Da, te-ai schimbat, e normal. Pana murim ne tot schimbăm.

-Poate că încă sentimentele mele de simpatie și drag pe care le port mă opresc să te simt așa.

-Cum poti sa ai sentimente fata de o bucata de tabla?

-Tu m-ai vazut cum nimeni nu o fost in stare sa ma vada, tu m-ai acceptat si cu bune si cu rele, eu iti cunosc sufletul si inima care ele spun o alta poveste.

-Da, dar am ramas un suflet fara rost care invata si urmareste, ascund multe dar la fel de multe si daruiesc ...