Danut Moldovan

Noi oamenii stăm foarte prost la capitolul timp, nu avem răbdare, vrem totul și acum! Suntem în secolul vitezei și ne conformăm. Suntem presați de timp, și în cele din urmă ajungem sa facem totul în grabă și la fel va fi și rezultatul, o fușăreală.
Credem că ni se cuvine totul, și nu e așa.

Toate lucrurile și experiențele o să le trăim în fugă, nu o să ne dăm seama dacă au foste bune sau nu. Nici nu o să învățăm din ele. Timpul știe să facă un lucru, și îl face foarte bine: trece. Așa că, la fel ca și timpul, toate experiențele și lucrurile trec, devin trecut. Iar trecutul trebuie lăsat în spate.
Când pornim la drum nu ne uităm în spate, ci în față, la țintă.

Dar pe acest drum o să dăm și de câmpie, și de munte. Trebuie să cunoaștem și urcușul, și coborâșul.
Nu trebuie să ne dăm bătuți la prima piedică, la prima groapă, trebuie să trecem peste și să ne continuăm drumul. Dacă picăm în groapă și rămânem acolo, înseamnă nu vrem cu adevărat să ajungem la țintă și că ne-am pierdut timpul.

Timpul, cel mai mare lux pe care-l are omul.
Este de neprețuit.

Să nu grăbim procesul de epuizare al experiențelor, fiecare lucru își are timpul și frumusețea lui.
Ai timp să crești. Când eram mici, toți voiam să creștem, să fim oameni mari.
Ai timp să iubești. Nu poți compara iubirea de la șaisprezece ani cu cea de la o vârstă trecută de douăzeci de ani.
Ai timp să muncești. De la o vârstă simți nevoie de mai mulți bani. Dar o să vină vremea când nu o să muncești doar pentru tine.

Avem timp pentru toate. Doar răbdare să avem.

De multe ori ne uităm în jurul nostru, pe străzi, și poate vedem multe cupluri care se țin de mână, se iubesc, și noi nu avem pe nimeni.
Și ne întrebăm:
De ce sunt singur? De ce nu am pe nimeni?
Poate pentru că nu este momentul?
Poate pentru că nu suntem pregătiți?

Vedem oameni care sunt blindați de bani, și automat vrem si noi.
Dar suntem oare pregătiți să avem mulți bani în conturi?
Știm noi oare să-i gestionăm?

E trist când văd că unele persoane că își consumă viața până la o vârstă cam fragedă, maxim douăzeci de ani. Au experimentat cam tot, au epuizat stocul.
De ce se mai bucură?
Și acum ce mai descoperă?

Toate lucrurile vin la timpul lor, nici mai târziu, nici mai devreme.