Danut Moldovan

E dimineata..

Ma trezesc brusc din somn si deschid ochii. Nu vad nimic, doar bezna care ma inconjoara, dintr-un colt auzind parca doar picurii de ploaie care se strivesc de fereastra. Pe partea stanga a pieptului simt o caldura placuta, ea e in lumea viselor aproape de inima mea. Ii simt fiecare respiratie pe pielea mea. Incep sa ma uit spre tavan, nu vad nimic, dar totusi imi vizualizez gandurile si incerc sa le ordonez cum stiu eu mai bine.

Brusc, imi vine un gand: ''Daca o sa fie ultima noapte impreuna? Daca nu o sa-i mai simt capul pe pieptul meu?''
Nimic pe lumea asta nu-i sigur. Incep cu degetul mare sa ii descopar chipul. Ploaia s-a mai potolit. Incepe si mormaie ceva intr-o limba pe care nu o cunosc si probabil nici ea dar par sa inteleg totul. Ma abtin sa nu rad si ii dau un sarut pe frunte. Pe jumatate in lumea viselor si pe jumatate treaza, ma intreaba: Ce faci? Nu Dormi?
Eu ii raspund: Ma uit la tine..
Iar cerul anunta o noua zi.