Danut Moldovan

Sunt gol, lipsit de sentimente
Dar sunt plin de amprente
De cand usa in urma ta ai trantit
Ca un detinut m-am simtit, osandit
La zile fara sfarsit, de iubire lipsit
Ca un copil, intr-un orfelinat
In adoptie m-ai dat si ai plecat
Stau singur si prin fum de tigara
Singuratatea a inceput sa doara
Ma chinuie, nu ma lasa sa respir
Incep sa delirez, nu mai sunt pe fir
E intuneric si rece, m-am inbolnavit
Zac la pat, ca o floare m-am ofilit.
Toate astea ca norii s-au imprastiat
Cand sunetul pantofilor l-am ascultat
Inima a inceput sa fuga prin piept
Ce sa fac? Sa mai astept?
Apas clanta, deschid usa usor
Ce sa fac? Sa mai astept?
Daca nu o vad, simt ca mor.