Danut Moldovan

Tot timpul ma gandesc la ea... Vreau sa o uit.

Ies la o plimbare ca sa-mi pun ordine in ganduri, ies din bloc fac cativa pasi si ma indrept catre parc. In timp ce ma plimbam prin parc, vad un baiat si o fata care stateau pe banca. Pareau foarte fericiti, se iubeau din priviri, dar nu au curajul inca sa o spuna. Ea, o fata de inaltime medie, bruneta cu parul ondulat, ochii caprui si aprigi. Sigur ii place culoarea verde.. Poarta o pereche de balerini verzi, o pereche de jeans si o bluza verde, simpla.
El, mi se pare foarte cunoscut, dar nu stiu de unde sa-l iau. Culmea, cum de stau pe o banca ? Povestesc? ma intrebam eu... Daca imi intorc privirea in alta parte o sa vad fete imbracate cu colanti, bluze foarte colorate, fardate la maxim in preajma unui baiat, adica unui barbat. Barbat cu S-class, haine de firma, portofelul plin de Eminescu.. Un mini-Bilzerian in stil Eminescian.
Trec peste toate astea si imi vad de drum.
In timp ce ma plimb, prin minte imi trec tot felul de ganduri, idei la care nu m-am mai gandit. Ma apropii de un restaurant si de la departare ii vad din nou pe cei doi. Raman chiar uimit. Astia doi din ce secol sunt? Au gasit cumva secretul tineretii? Asa ceva mai vedeam in filmele din anii '60-'70, cand un cuplu iesea la o plimbare prin parc sau la restaurant. Azi, vorbim si incercam sa ne gasim iubirea pe site-urile de socializare. Astazi ce cautam la o fata? Cat de bombat are fundul, cat de giganti ii sunt sanii... Lucruri trecatoare. Peste cativa ani toate acestea o sa fie doar o bucata de carne zbarcita. Cine mai cauta o fata cu caracter? Sau o fata simpla?
Se face frig si ma duc spre casa, trec pe langa o statie de autobuz ... Din nou ii vad.
De data asta am fost mai atent la cei doi. Tipul isi da geaca jos si i-o da fetei. Inca un gest pe care il credeam pe cale de disparitie. El tramura de frig dar fata imediat il imbratiseaza si nu ii mai da drumul pana vine autobuzul. Cei doi se saruta de ramas bun, fata urcandu-se in autobuz. Chiar daca s-au despartit de cateva secunde, nu mai pot de dorul celuilalt, sau cel putin privirea lor ma convinge sa cred asta!
La scurt timp insa, tipul s-a apropiat de mine, iar curiozitatea m-a impins spre el pentru a vedea cine e. Era cam intuneric si de fel, nu vad prea bine, hainele imi pareau foarte cunoscute, seamanau cu ale mele. Coincidenta sau nu, uitandu-ma la chipul lui, vad ca are ochii caprui, e foarte inalt, mai slabut, iar parul il are dat intr-o parte. Am ramasa socat..
Eram eu.